Omul porcin sau porcina umană?

Site-ul Antena 1 titrează, fără a preciza însă sursa (deh, ce să te aştepţi de la nişte „Intacţi„), că „Asemănările dintre oameni şi porci ar putea duce la o eră nouă […]”. Din conţinutul materialului, aflăm că „cercetătorii susţin că oamenii şi porcii devin din ce în ce mai asemănători„. Ce nu înţeleg, e de ce a fost nevoie de nişte ditamai cercetători pentru a formula o concluzie atât de evidentă! În ştire, se mai precizează că „Antropologii susţin că oamenii şi porcii au făcut parte din aceeaşi specie şi se pare că omul a fost mai deştept. Aproximativ 94% din ADN-ul unui porc este similar ADN-ului uman„. Corectă formularea „se pare”!

Concluzia ar fi aceea că aceste asemănări îi vor rezolva omului, în curând, multe probleme de sănătate prin posibilitatea realizării unor transplanturi. Numai că asemenea operaţii nu vor putea fi realizate mai devreme de 5 ani.

Ceea ce însă sigur ar putea fi realizat imediat, încă din 9 decembrie 2012, ar fi un transplant politic: înlocuirea parlamentarilor cu nişte porci veritabili. În felul acesta, s-ar rezolva două probleme înspre sănătatea naţiunii: s-ar realiza o diminuare considerabilă a alocărilor publice pentru activităţile parlamentare şi s-ar produce o asanare morală a clasei politice. Astfel, Camera Deputaţilor ar putea deveni Camera Antricoatelor,  iar Senatul s-ar redenumi drept Fleica superioară a Parlamentului României. Oricum, nimeni n-ar sesiza vreo diferenţă flagrantă. Nici măcar UE!

„Oarba”. Lui Mălăele. De fapt, a noastră.

(după o auzită poveste)

A fost odată, pe nesfârşita întindere a acestui pământ, o fată nespus de frumoasă şi, totodată, nespus de tristă, pentru că era oarbă. Infirmitatea o făcuse să-şi urască propria făptură, propriul destin şi pe toţi cei din jur, în afara prietenului ei bun care era mereu lângă ea, gata s-o ajute.

Odată, i-a spus:

– Bunul meu, dacă cineva ar face o minune şi aş putea să văd vreodată, eu m-aş mărita cu tine!

Şi vremea trecea…

Şi… într-o binecuvântată zi, când cireşii şi zarzării îşi spărgeau mugurii, înălbindu-se la vederea primăverii, cineva i-a dăruit frumoasei femei doi ochi. Bandajele au fost scoase şi frumoasa femeie a putut să vadă.

Fericirea ei a depăşit potriveala cuvintelor.

– Acum, că poţi vedea, a întrebat temător prietenul, te măriţi cu mine?

Frumoasa femeie s-a răsucit pe călcâie şi l-a văzut pentru prima oară pe prietenul ei. Vremelnica ei bucurie a făcut loc deznădejdii. Şi prietenul ei era orb.

Au tăcut o vreme.

– Te iubesc mult, i-a spus femeia, eşti prietenul meu cel mai bun şi ai să mă înţelegi. Ştiu ce umilitor este să nu vezi şi câtă suferinţă poţi provoca celor din jur, dar, iartă-mă, nu mă pot mărita cu tine pentru că tu… eşti orb.

Şi iar au tăcut…

– Oriunde vei călători, i-a spus prietenul, să fii fericită şi norocoasă! Priveşte lumina acestui pământ şi minunează-te de această creaţie a Domnului, care este omul. Dar, te rog, să nu uiţi niciodată grijă de ochii tăi, pentru că, înainte de a fi ai tăi, au fost ai mei.

HORAŢIU MĂLĂELE – „Rătăciri„, Editura Allfa, Bucureşti, 2012, pag. 19-20

Vânătoarea de plagiat(ori)

Vicepreședinele PDL, Andreea Paul Vass, este bănuită de plagiat. Victor Ciutacu, redactorul-șef al „Jurnalului Național„, a explicat că a primit teza de doctorat a Andreei Paul Vass, care ar conține pasaje din alte lucrări fără a folosi semnele citării, informează „Jurnalului Național„.

În peisajul politico-mediatic autohton, a apărut o nouă ipostază a legii talionului: vânătoarea de plagiat(ori). Dacă „ai lor” îl „jumulesc” pe unul „de-al nostru” pentru că ar fi plagiat, se răspunde cu aceeaşi monedă, căutându-se cu orice preţ „jupuirea” unuia „de-al lor” pentru aceeaşi abominabilă faptă.

Cei care instrumentează acest război penibil nu-şi dau seama sau, dacă o fac, puţin le pasă că singura consecinţă nu e aceea a asanării morale a clasei politice de la noi şi, cu atât mai puţin, dobândirea de capital electoral, ci, din contră, îndepărtarea tot mai accentuată a cetăţenilor de viaţa politică!

Se spune că „istoria se repetă„. Cred că această zicală ar fi un argument suficient pentru a lansa acuzaţia de plagiat la adresa oricui şi a orice. Aştept cu tot mai pregnantă groază momentul când însăşi naşterea mea va fi asimilată de către cineva drept un plagiat.

Habotnicie politicianistă

Cu ocazia vizitei pe care Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, o va efectua duminică, 1 iulie 2012, în judeţul Satu Mare, pentru a participa la sfinţirea Catedralei Ortodoxe cu hramul “Duminica Tuturor Sfinţilor” din Negreşti Oaş, Consiliul Local Satu Mare, la propunerea primarului Dorel Coica, îi va conferi titlul de “Cetăţean de onoare” al municipiului Satu Mare. De asemenea, la concurenţă sau în deplină congruenţă, Consiliul Local Negreşti Oaş, la propunerea primarului Aurelia Fedorca, îi va conferi titlul de “Cetăţean de onoare” al oraşului Negreşti-Oaş.
La iniţiativa primarului municipiului Satu Mare, Dorel Coica, Consiliul Local este chemat pentru prima dată în şedinţă extraordinară pentru a se pronunţa pe marginea acordării titlului de “Cetăţean de onoare” Patriarhului Daniel. „În baza solicitării nr. 23299 din 19.06.2012, înaintată de către Protopopiatul Ortodox Român Satu Mare, se acordă titlul de cetăţean de onoare al municipiului Satu Mare Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia vizitei pe care o va face pentru prima dată în municipiul Satu Mare în data de 1 iulie 2012. (…) Implicarea activă a domniei sale în viaţa socială, prezenţa dânsului în mijlocul credincioşilor de fiecare dată când a fost solicitat ne face să ne simţim onoraţi a-i acorda titlul de <<Cetăţean de onoare al municipiului Satu Mare>> Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române” (conform http://www.gazetanord-vest.ro/2012/06/25/patriarhul-daniel-va-primi-titlul-de-%E2%80%9Ccetatean-de-onoare%E2%80%9D-al-municipiului-satu-mare/).

Mă întreb dacă nu cumva ar trebui ca fiecare unitate administrativă (municipiu, oraş, comună) din România, indiferent dacă în cadrul ei există sau nu vreun credincios ortodox, urmând logica motivaţiei de mai sus, să acorde Preafericitului Daniel titlul de „cetăţean de onoare”. În felul acesta, indirect, patriarhul ortodox ar deveni, în mod simbolic şi unanim, cetăţean de onoare al României. Oricum, nu cred să fie cineva care să se îndoiască sau chiar să conteste că e o onoare să fii cetăţean al României…

O propunere

La o simplă căutare pe google a numelui devenit deja isterie naţională, Adrian Năstase, printre primele rezultate afişate, se regăseşte în chip firesc blog-ul acestuia, nastase.wordpress.com.

Supraeticheta adresei web declamă: ministru >> prim-ministru >> blogger.

După cele mai recente evenimente, consider că respectivei sintagme ce urmează logica cronologică a unei deveniri i se impune în mod necesar un upgrade. Astfel, cred că, pentru a respecta adevărul istoric, noua supraetichetă ar trebui să sune aşa: ministru >> prim-ministru >> blogger >> deţinut.

2012. Anul schimbării

Reprezentanţii USL au trâmbiţat în lung şi-n lat că, în cazul în care vor obţine victoria în alegeri, vor trece neabătut la depolitizarea funcţiilor de conducere din instituţiile de stat. Zis şi făcut.

Presa locală sătmăreană relatează: În data de 20 iunie 2012, Mariana Roman a fost numită inspector şcolar general al IŞJ Satu Mare. Până la acel moment, aceasta ocupa funcţia de inspector şcolar responsabil cu învăţământul profesional şi tehnic. Numirea a venit miercuri seara, pe fax (nota bene: vorba lui Caragiale, „pe fir”), la inspectorat. Potrivit unor surse, în urma negocierilor din cadrul USL, conducerea IŞJ i-a revenit PNL, iar Casa Corpului Didactic a revenit PSD. De urmare, marele perdant, impozantul Ioan Viman, directorul Şcolii „Lucian Blaga” din municipiul Satu Mare, a fost nevoit să se mulţumească cu mai mărunta, dar reconfortanta funcţie de director al CCD în locul Sandei Neşte. Instalarea în funcţie a celor doi şefi a avut loc în cursul zilei de joi, 21 iunie 2012, ora 13, fără ca presa să fi fost invitată, dar şi fără ca aceasta să lipsească. Din surse demne de încredere, am mai aflat că în funcţia de inspector şcolar general-adjunct va fi menţinută Piroska Szasz, între USL şi UDMR având loc tratative la nivel de judeţ (conform http://www.informatia-zilei.ro/sm/eveniment/satu-mare-mariana-roman-a-fost-numita-inspector-scolar-general-iar-ioan-viman-este-noul-director-al-casei-corpului-didactic/).

Carevasăzică, depolitizarea a început. Prin USLEIZARE. Halal să ne fie!

Parafrază la Măria

Un nou partid politic, Noua Republică, s-a lansat pe scena politică românească la data de 23 iunie 2012. Fondatorul acestuia,  tânărul filosof şi eseist Mihail Neamţu, prezenţă activă în societatea civilă, spune că Noua Republică este o formaţiune de centru dreapta care îşi propune, printre altele, reforma statului şi stimularea pieţei muncii.

„Suntem ataşaţi de idealul de integritate, avem un cod de integritatea inspirat de la Monica Macovei. Au demarat acţiunile de afiliere europeană. Suntem un partid al cetăţenilor nu avem în spate televiziuni, moguli, un partid al celor care nu au mai făcut politică. Avem 40 de filiale în 40 de judeţe. Suntem un partid independent„, a precizat Mihail Neamţu (http://www.politicaromaneasca.ro/pages/view/10090).

Rămâne de văzut, aşadar, ce va fi. Noua Republică e, deocamdată, vechea republică. Cu altă pălărie.

Şi cu asta… ce-am făcut?

Vrem-nu vrem, se apropie alegerile… locale, generale, comasate, necomasate… anul ăsta e an electoral. Şi atât!

De aceea, avem nevoie să ne amintim de Constantin Tănase.

O viziune

Asasinarea lui Eminescu: o ipoteză actuală privind destinul poetului naţional

Cezarina Bărzoi şi Ionuţ Băiaş

publicaţia „Permanenţe” nr. 1-2/2005

Pe 15 iunie 2010, se împlinesc 121 de ani de când „bădia Mihai” cum îl alinta prietenul său cel mai drag, Ion Creangă, s-a stins din viaţă în condiţii neelucidate nici până în prezent. Cum a murit Eminescu? O întrebare şi o cercetare necesară care pune sub semnul întrebării versiunea oficială, acceptată unilateral până acum, conform căreia Mihai Eminescu ar fi murit atât „accidental”, cât şi din cauza „nebuniei”. Asta cu atât mai mult cu cât, în perioada precedentă morţii sale, se conturează ipoteza conform căreia Mihai Eminescu ar fi fost supus unei campanii de calomniere.